Boxul amator înregistrează numărul de lovituri curate în locul daunelor fizice, în conformitate cu un sistem de punctare. La Jocurile Olimpice și la Jocurile Commonwealth, meciurile de box pentru amatori includ trei reprize de trei minute, cu un interval de un minut între reprize. Fiecare boxer poartă o cască de protecție și mănuși cu o bandă de-a lungul articulației, deoarece acestea le permit judecătorilor să puncteze mai ușor loviturile curate. Totuși, acestea nu sunt obligatorii în niciun caz. În schimb, se poate purta orice culoare solidă. Mănușile pot varia în funcție de greutatea boxerului.

Când vine vorba de punctaj, un pumn este considerat un punct doar atunci când boxerii se ating cu partea albă a mănușilor. În cazul în care pumnul ajunge direct la inimă sau la trunchi, atunci este considerat ca un punct. Arbitrul monitorizează dacă boxerii folosesc doar lovituri legale. Fiecare concurent poartă o centură pe trunchi pentru a indica limita pumnilor. Orice boxer care lovește în mod repetat mai jos de centură este descalificat. Una dintre îndatoririle arbitrului este să se asigure că boxerii nu folosesc tactici de reținere pentru a împiedica adversarul să lovească. O reținere repetată poate duce la o penalizare sau descalificare. De asemenea, arbitrul trebuie să oprească meciul dacă unul dintre rivali este rănit grav sau dacă unul dintre ei domină dramatic ringul.

Meciurile profesioniste sunt de obicei mult mai lungi decât cele de amatori, variind de obicei între zece și douăsprezece reprize, deși luptele de patru reprize sunt obișnuite pentru luptătorii mai puțin experimentați sau pentru luptătorii de club. De asemenea, în Australia și în alte câteva țări, există câteva meciuri profesioniste de două și trei reprize. În anii 1900, luptele se desfășurau fără nicio limită de reprize. Meciurile se încheiau doar atunci când unul dintre luptători renunța. Acest lucru a fost schimbat când moartea lui Kim Duk-Koo a determinat în cele din urmă Consiliul Mondial de Box și alte organizații care sancționează boxul profesionist să reducă limita la douăsprezece runde.

În luptele profesioniste, nu este permisă folosirea căștii de protecție și, în schimb, boxerilor li se permite, în general, să primească lovituri înainte ca lupta să fie întreruptă. Arbitrul poate opri lupta în cazul în care apare vreun caz de rănire. De asemenea, dacă un boxer lovește cu pumnii și provoacă o tăietură, arbitrul poate opri meciul. În ambele cazuri, este considerată o victorie prin knock-out tehnic pentru adversar. În ceea ce privește tăieturile, fiecare luptător are câte un „cut-men” pentru a trata tăieturile între runde. Astfel, boxerul poate continua în ciuda tăieturii. De asemenea, în cazul în care un boxer renunță la meci sau asistentul său oprește lupta, se va considera o victorie prin knock-out tehnic pentru adversar. În plus, spre deosebire de boxul amator, boxerii profesioniști de sex masculin trebuie să aibă pieptul gol.